Pe scurt: sistemul meu de 10 secunde pentru etichete are câțiva pași — mă uit cât de lungă e lista de ingrediente (cu cât mai scurtă, cu atât mai bine), caut declanșatorii mei obișnuiți (maturat, fermentat, afumat, oțet, extract de drojdie, arome, conservanți) și verific dacă produsul e „proaspăt” sau „de lungă durată”. Mai puține E-uri, mai bine. Regula mea de aur: dacă bunica n-ar recunoaște ingredientele, probabil nu e pentru mine.
La ce mă uit pe etichetă, în ordine?
- Lista de ingrediente — cât e de lungă? Cu cât mai scurtă, cu atât mai bine. Listele kilometrice = de obicei multe lucruri de evitat.
- Caut declanșatorii mei obișnuiți: maturat, fermentat, afumat, oțet, extract de drojdie, arome, conservanți.
- „Proaspăt” sau „de lungă durată”? Produsele cu termen foarte lung sunt adesea procesate intens.
- Mai puține E-uri = mai bine. Nu toți aditivii sunt o problemă, dar mulți, împreună, da.
Regula mea de aur la cumpărături: dacă bunica n-ar recunoaște ingredientele, probabil nu e pentru mine.
Cu exercițiu, devine reflex — și cumpărăturile redevin relaxate.
Un truc practic: fac o poză cu eticheta produselor pe care le tolerez bine și îmi strâng în telefon un mic album „sigure”. La cumpărături, în loc să citesc tot de la zero, verific rapid dacă regăsesc ce știu deja — economisesc timp și nervi.